Vaccinurile terapeutice, elaborate cu scopul de a induce remisia leziunilor HPV-induse odată ce acestea au apărut, sunt încă în curs de dezvoltare. Vaccinurile profilactice disponibile la momentul actual sunt:
– Vaccinul tetravalent (Gardasil) – reduce riscul de infecție cu tulpinile 6, 11, 16 si 18;
– Vaccinul nonavalent (Gardasil 9) – reduce riscul de infecție cu tulpinile 6, 11, 16, 18, 31, 33, 45, 52 si 58;
– Vaccinul bivalent (Cervarix) – reduce riscul de infecție cu tulpinile 16 si 18.
Vaccinarea anti HPV reprezintă o metodă sigură și eficientă de protecție împotriva neoplziilor și leziunilor precursoare cauzate de infecția persistentă cu HPV. Acest efect este cel mai bine studiat în cazul cancerului de col uterin, care este determinat în proporție de 70% de infecția HPV cu tulpinile 16 și 18, și în proporție de aproximativ 20% de infecția HPV cu tulpinile 31, 33, 45, 52, și 58. Prin urmare, vaccinarea cu Gardasil 9 poate preveni 90% din cazurile de cancer de col uterin. Protecția este prezentă și pentru formele de cancer vulvar, vaginal, anal, orofaringian HPV-induse. Vaccinarea cu vaccinul nonavalent împiedică și apariția condilomatozei ano-genitale.
Indiferent de vaccinul ales pentru administrare, nivelul cel mai mare de protecție este atins daca schema de vaccinare completă este efectuată înainte de debutul vieții sexuale, cu toate acestea, vaccinarea este recomandată indiferent de prezența sau absența infecției HPV sau a leziunilor HPV-induse, până la vârsta de 26 de ani. Vaccinarea este permisă și în cazul persoanelor cu vârsta mai mare de 26 de ani, dar eficiența răspunsului imun și implicit nivelul de protecție este mai redus.

Vaccinarea este recomandată la:

• copii cu vârsta între 11 și 12 ani (se poate începe de la 9 ani)
• adolescenți și adulți cu vârsta între 13 și 26 de ani

Metoda de detecție a HPV ce utilizează ADN-ul viral a fost prima metodă folosită în clinică pentru a îmbunătăți sensibilitatea citologiei cervicale în detecția leziunilor precursoare ale cancerului de col uterin.
În funcție de momentul în care se face testarea HPV, aceasta se poate clasifica în testare pentru triaj (în situația în care screeningul primar se face prin citologie, iar rezultatul indică prezența celulelor scuamoase atipice cu semnificație necunoscută – ASC-US), co-testare (se efectuează de la început, simultan, examenul citologic și testarea HPV) și testare primară (utilizarea testării HPV ca metodă de screening primar pentru cancerul de col uterin). Avantajele folosirii tipajului HPV ca test screening pentru displazia de col au fost dovedite în multe studii clinice. În primul rând, testul HPV are o sensibilitate și o valoare predictivă negativă mai bune pentru detectarea displaziilor severe ale colului uterin, comparativ cu examenul citologic clasic. Sensibilitatea testului HPV folosit ca unic test screening pentru cancerul de col este mai mare decât în cazul utilizării doar a examenului Babeș-Papanicolaou, iar dacă folosim cele două teste împreună, specificitatea atinsă este comparabilă cu cea a testului Pap folosit ca unică metodă de screening. Testul HPV poate detecta leziunile severe ale colului uterin (CIN2, CIN3) mai devreme decât frotiul Babeș-Papanicolaou, este un test reproductibil, mai obiectiv, standardizat și supus criteriilor de calitate, evitându-se în acest fel subiectivitatea citopatologului. [19,20]
Conform Organizației Mondiale a Sănătății, începerea screeningului pentru depistarea cancerului de col uterin este recomandată după vârsta de 30 de ani în cazul femeilor imunocompetente asimptomatice, deoarece grupa de vârstă cu riscul cel mai mare de a dezvolta neoplazii ale colului uterin este cea de 30-49 de ani. [2] Cu toate acestea, în Statele Unite ale Americii, screeningul începe la 21 de ani, iar în Marea Britanie la 25 de ani.
Introducerea testului de screening în populația cu vârstă mai mică de 20 de ani pare să aibă mai multe dezavantaje, având în vedere faptul că la această vârsta până la 95% din leziunile displazice de grad scăzut și mare parte din leziunile de grad înalt regresează spontan. Din acest motiv, screeningul aplicat acestei grupe de vârstă ar putea duce la creșterea numărului procedurilor terapeutice care nu ar fi necesare, cu efecte asupra viitorului obstetrical. [3] Conform ghidurilor Asociației Americane pentru Colposcopie și Patologie Cervicală (ASCCP) din 2012, utilizarea testului Babeș-Papanicolaou ca test screening implică recoltarea frotiului vaginal la un interval de 3 ani. [4]
Screeningul pentru cancerul de col uterin în Statele Unite se desfășoară după ghidurile publicate în 2012 de ASCCP și revizuite în 2015 (Tabelul 2), în urma dezvoltării testelor de detectare a ADN-ului HPV. Conform acestor ghiduri, screeningul începe la vârsta de 21 de ani. Femeile cu vârsta între 21 și 25 de ani vor fi evaluate prin examen citologic, la interval de 3 ani. Între 25 și 29 de ani, există opțiunea folosirii testului pentru detectarea ADN-ului viral ca test screening primar, la un interval de 3 ani de la un examen citologic normal.