Ce trebuie să fac?
Vaccinare
Vaccinarea reprezintă o metodă sigură și eficientă de protecție împotriva neoplaziilor și leziunilor precursoare cauzate de infecția persistentă cu HPV. Acest efect este cel mai bine studiat în cazul cancerului de col uterin, care este determinat în proporție de 70% de infecția HPV cu tulpinile 16 și 18, și în proporție de aproximativ 20% de infecția HPV cu tulpinile 31, 33, 45, 52, și 58.
Când să mă vaccinez?
Indiferent de vaccinul ales pentru administrare, nivelul cel mai mare de protecție este atins daca schema de vaccinare completă este efectuată înainte de debutul vieții sexuale. Vaccinarea este recomandată la copii peste 9 ani și la adolescenți și adulți sub 26 de ani, indiferent de prezența sau absența infecției HPV sau a leziunilor. Vaccinarea este permisă și în cazul persoanelor cu vârsta mai mare de 26 de ani, dar eficiența răspunsului imun și nivelul de protecție este mai redus.
Cu ce să mă vaccinez?
Deși vaccinurile terapeutice – elaborate cu scopul de a induce remisia leziunilor HPV – sunt încă în curs de dezvoltare, unele vaccinuri pot preveni 90% din cazurile de cancer de col uterin. Protecția este prezentă și pentru formele de cancer vulvar, vaginal, anal sau orofaringian cauzate de HPV. De asemenea, anumite vaccinuri împiedică și apariția condilomatozei ano-genitale.
Screening
Screeningul reprezintă o etapă crucială în prevenirea și tratamentul infecției cu HPV și comorbidităților acesteia, precum cancerul de col uterin. Conform Organizației Mondiale a Sănătății, este recomandat ca screeningul să înceapă după vârsta de 30 de ani în cazul femeilor imunocompetente asimptomatice, deoarece grupa de vârstă cu riscul cel mai mare de a dezvolta neoplazii ale colului uterin este cea de 30-49 de ani [2]. Totuși, în Statele Unite ale Americii procesul de screening începe la 21 de ani, în timp ce în Marea Britanie femeile încep să se testeze la 25 de ani.
În funcție de momentul în care se face testarea HPV, aceasta se poate clasifica în:
- testare pentru triaj – în situația în care screeningul primar se face prin citologie, iar rezultatul indică prezența celulelor scuamoase atipice cu semnificație necunoscută (ASC-US)
- co-testare – se efectuează simultan examenul citologic și testarea HPV
- testare primară – utilizarea testării HPV ca metodă de screening primar pentru cancerul de col uterin
Screeningul în cancerul de col uterin în funcție de vârsta pacientei
< 20 ani
21-29 ani
30-65 ani
65+ ani
Figura 1 – Screeningul în cancerul de col uterin (adaptat după ACOG, ASC, ASCCP 2012) – Testarea înainte de 20 de ani pare să aibă mai multe dezavantaje, având în vedere faptul că la această vârsta mare parte dintre leziuni regresează spontan [3]. Între 21 și 29 de ani se efectuează examenul citologic la 3 ani. Peste 25 de ani se poate opta pentru testarea HPV. Între 30 și 65 de ani este recomandată co-testarea la 5 ani, dar este acceptabil și examenul citologic sau testul HPV la 3 ani. Pacientele peste 65 de ani vor opri testarea după 3 teste citologice negative sau 2 co-testări negative în 10 ani.
Pacientele peste 65 de ani cu un istoric pozitiv pentru CIN 2, CIN 3 sau adenocarcinom in situ vor continua screeningul pe o perioadă de încă 20 de ani. În cazul femeilor vaccinate anti-HPV se recomandă efectuarea screening-ului conform grupelor de vârstă. Testarea nu este necesară pentru femeile cu histerectomie totală.
În cazul unui test HPV primar anormal, se recomandă efectuarea tipajului HPV, iar dacă sunt prezente tulpinile 16 sau 18, este recomandată efectuarea colposcopiei.
Dacă sunt prezente alte tulpini decât 16 sau 18, dar tot cu risc oncogen, se recomandă efectuarea triajului prin examen citologic. Orice anomalie citologică mai gravă decât ASC-US va duce la efectuarea colposcopiei. Altfel, în cazul unui rezultat NILM, se recomandă retestarea la 12 luni. (Figura 2).
Figura 2. Screeningul prin testarea HPV [5]
Studiile clinice subliniază superioritatea testului HPV față de examenul citologic tradițional în detectarea displaziilor severe ale colului uterin.
- Testul HPV are o sensibilitate și o valoare predictivă negativă mai bune pentru detectarea displaziilor severe ale colului uterin, comparativ cu examenul citologic clasic.
- Folosit ca test unic, testul HPV detectează cancerul de col mai eficient decât examenul Babeș-Papanicolaou. Combinate, cele două teste oferă o specificitate comparabilă cu testul Pap folosit ca unică metodă de screening
- Testul HPV poate identifica leziunile severe (CIN2, CIN3) ale colului uterin mai devreme decât testul Babeș-Papanicolaou.
- Spre deosebire de alte teste, testul HPV este reproductibil, standardizat, evitându-se astfel subiectivitatea citopatologului. [19,20]
Abordare terapeutică
Marea majoritate a infecțiilor cu HPV, incluzând cele cu tulpini oncogene, sunt autolimitate și se vindecă în primele douăsprezece luni atunci când sistemul imun funcționează normal. În cazul în care sistemul imun nu reușește să stăpânească infecția, se creează premisele dezvoltării unor leziuni ce pot evolua în timp către neoplazii.
Tratamentul Leziunilor Precanceroase (CIN)
Monitorizare Activă
Pentru leziunile de grad scăzut (CIN 1), medicii pot recomanda monitorizarea activă, deoarece multe dintre aceste leziuni regresează spontan fără intervenție [10]. Este esențial să se efectueze colposcopii regulate pentru a monitoriza evoluția leziunilor și pentru a decide asupra necesității unei intervenții.
Proceduri Chirurgicale
Pentru leziunile de grad înalt (CIN 2 și CIN 3), pot fi necesare intervenții chirurgicale pentru a îndepărta țesutul anormal și a preveni progresia către cancer. Procedurile comune includ:
- LEEP (Loop Electrosurgical Excision Procedure): Utilizarea unui fir subțire încălzit electric pentru a exciza țesutul afectat. Această procedură este eficientă și are un timp de recuperare relativ scurt [11].
- Conizația cu Bisturiu sau Laser: Excizia unei porțiuni conice din colul uterin. Această metodă este utilizată atunci când leziunile sunt extinse sau dacă alte metode nu sunt adecvate [12].
Tratamentul Infecțiilor Concomitente
Abordarea Infecțiilor Asociate
Infecția cu HPV poate coexista cu alte infecții cu transmitere sexuală (ITS), cum ar fi chlamydia și gonoreea, care sunt cunoscute pentru impactul lor negativ asupra fertilității prin provocarea inflamației și cicatricilor în tractul reproducător [13]. Este important să tratați toate infecțiile concomitente pentru a preveni complicațiile suplimentare. Medicii vor recomanda teste suplimentare și tratamente adecvate pentru ITS, asigurând astfel o sănătate reproductivă optimă.
Suport Imunologic și General
Stil de Viață Sănătos
Un sistem imunitar puternic poate ajuta la controlul infecției cu HPV. Adoptarea unui viață sănătos, inclusiv o dietă echilibrată, exerciții fizice regulate și evitarea fumatului, pot susține răspunsul imun al organismului. De asemenea, studiile au arătat că fumatul este asociat cu un risc crescut de persistență a infecției cu HPV și progresia către leziuni cervicale [15]. Susținerea sistemului imunitar poate duce la stoparea și chiar regresia leziunilor provocate de virusul HPV, tratamentele recomandate de medic având un rol foarte important [14]. În timpul stadiilor timpurii ale infecției cu HPV, sistemul imun înnăscut intervine pentru eliminarea celulelor infectate. Însă, virusul găsește portițe pentru a trece de apărarea sistemului imun înnăscut, continuând să se replice și să afecteze noi celule. De aceea, stimularea răspunului imun înnăscut poate fi o direcție terapeutică promițătoare pentru lupta cu strategiile găsite de virusurile HPV pentru a trece de această primă linie de apărare [20].
Consiliere și Suport Psihologic
Diagnosticul de infecție cu HPV poate fi stresant. Consilierea psihologică și suportul de la familie și prieteni sunt importante pentru a gestiona impactul emoțional. Suportul psihologic poate contribui la reducerea anxietății și la îmbunătățirea calității vieții [16].
Prevenirea Recidivei și Reducerea Riscului de Cancer
Screening Regulat
Continuarea screeningului regulat este esențială pentru detectarea precoce a recidivelor sau a noilor leziuni cervicale. Recomandările de screening pot varia în funcție de istoricul medical al pacientei și de gradul leziunilor anterioare [17].
Vaccinarea Post-tratament
Vaccinarea cu HPV poate fi considerată și după tratamentul leziunilor cervicale pentru a proteja împotriva reinfectării cu alte tulpini de HPV cu risc înalt [18]. Studiile au arătat că vaccinarea post-tratament poate reduce riscul de recurență a leziunilor CIN [19].
Recomandări Finale
Este esențial să urmați sfaturile medicului dumneavoastră și să participați la toate vizitele de monitorizare recomandate. Dacă aveți întrebări sau nelămuriri despre infecția cu HPV sau opțiunile de tratament disponibile, nu ezitați să discutați cu medicul ginecolog.