Papillomavirusul uman este numele unui grup de virusuri ce provoacă una dintre cele mai frecvente infecții virale la nivelul suprafețelor epiteliale, fiind astfel considerată de către unii experții o contagiune inevitabilă pentru o persoană activ sexual.

80% dintre adulții nevaccinați au intrat în contact cu virusul la un moment dat în viață, cei mai mulți dintre aceștia fiind asimptomatici (nu vor știi că au avut virusul), ceea ce face și mai dificilă transmiterea pe cale sexuală, din partea persoanelor infectate.

Cu toate că la majoritatea oamenilor virusul nu este agresiv și nu provoacă simptome, la o parte dintre aceștia infecția cu HPV duce la apariția verucilor genitale inofensive, în timp ce anumite tipuri HPV cauzează celule anormale de cancer, cu evoluție carcinogenă. Află mai mult

Tulpinile HPV cu tropism pentru mucoase sunt transmise în cele mai multe cazuri prin contact sexual vaginal, oral sau anal – nu sunt transmise prin sânge sau alte fluide. Transmiterea se poate produce chiar și în situația în care persoana infectată nu are semne sau simptome. Oricine se poate infecta cu HPV, chiar dacă au avut un singur contact sexual, dar probabilitatea de infectare creste odată cu numărul partenerilor/partenerelor. Virusul se poate transmite și prin contactul cu organele genitale, fără existența actului sexual propriu-zis. Infecția HPV nu se produce după contactul cu vasul de toaletă, după îmbrățișări sau strângeri de mână, după înotul în piscine alături de alte persoane sau după folosirea ustensilelor de gătit. Transmiterea de la mama la nou-născut în timpul nașterii este rară, dar posibilă. Acest lucru poate determina apariția papilomatozei respiratorii sau laringeale a nou-născutului.

HPV este un virus foarte frecvent întâlnit. Majoritatea oamenilor care au avut contact sexual (chiar și persoanele cu partener unic), au avut la un moment dat în timpul vieții o infecție cu cel puțin o tulpină HPV. În marea majoritate a cazurilor sistemul imun reușește să elimine virusul, dar uneori acest lucru nu se întâmplă. Infecția persistentă, cu tulpini cu risc oncogen crescut, poate duce la apariția neoplaziilor.

HPV este un virus extrem de frecvent întâlnit, astfel încât singura modalitate complet sigură de a ne asigura că nu ne infectăm este sa evităm contactul dintre zonele ce pot fi contaminate (organe genitale, anus, cavitate bucala) cu cele ale altei persoane. Cea mai utilă metodă de a preveni infecția este cu ajutorul vaccinurilor anti HPV. Acestea pot preveni infectarea cu tulpinile implicate cel mai frecvent în apariția neoplaziilor și a verucilor ano-genitale, dar sunt cel mai eficiente dacă se administrează între 9 și 12 ani. Scăderea riscului de infecție se poate face prin limitarea numărului de parteneri sexuali și evitarea contactului sexual cu parteneri care au avut la rândul lor mai mulți parteneri sexuali. Utilizarea prezervativului poate de asemenea să scadă riscul de infectare, dar virusul poate fi prezent pe tegumentele care nu sunt acoperite de prezervativ, prin urmare infecția este posibilă.

Marea majoritate a persoanelor nu va ști niciodată dacă sunt infectate, deoarece infecția HPV este asimptomatică, iar sistemul imun poate înlătura virusul în decurs de aproximativ doi ani, indiferent de tipul de tulpină virală. Cu toate acestea, uneori sistemul imun nu poate elimina virusul, iar acest lucru poate duce în timp la apariția cancerului. Infecția cu o tulpină cu risc oncogen scăzut poate determina apariția verucilor ano-genitale, uneori la intervale lungi de timp de la momentul infectant (până la câteva săptămâni sau luni). Verucile sunt leziuni ce pot apărea la nivelul pielii sau mucoasei din zona genitală, având aspectul unei zone ieșite în relief sau cu aspect de „creastă de cocoș”. Evoluția în lipsa tratamentului poate fi staționară, verucile pot dispărea de la sine sau pot crește în dimensiuni. Elementul cel mai important este că aceste leziuni evoluează extrem de rar către forme canceroase.

Verucile genitale sau condiloamele acuminate sunt excrescențe sau umflături de culoarea pielii sau o culoare mai închisă, ce apar în zona genitală (vagin, penis, anus, col uterin sau cervix, uretră) la câteva săptămâni sau chiar luni de la momentul infecției. Verucile sunt cauzate de anumite tuplini HPV (e.g. 6, 11, 16, 18, 31 ș.a.).

Aproximativ 1 din 100 de oameni activi sexuali dezvoltă veruci genitale la un moment dat. În cazul persoanelor cu un sistem imunitar competent, anticorpii se activează, luptând cu virusul. De aceea anumite persoane nu dezvoltă veruci.

Femeile însărcinate purtătoare de HPV pot dezvolta în timpul sarcinii veruci cutanate sau pot apărea modificări anormale ale celulelor colului uterin. Screeningul de rutină al cancerului de col uterin poate ajuta la identificarea precoce a modificărilor celulelor și ar trebui făcut chiar și în timpul sarcinii. Transmiterea virusului de la mamă la făt este posibilă, însă nu este prezentă într-un număr foarte mare și apare în special în urma nașterii naturale.

Datele actuale arată că HPV-ul nu afectează fertilitatea femeilor. Totuși, virusul crește riscul de apariție al cancerului de col uterin. Prin îndepărtarea celulelor precanceroase și canceroase de pe colul uterin, sistemul de reproducere poate avea de suferit.

Nu există un tratament antiviral specific, dar majoritatea infecțiilor HPV se vindecă cu ajutorul sistemului imunitar competent. Cu toate acestea există tratamente cu acțiune imunomodulatoare ce au rolul de a consolida imunitatea. Află mai mult

Atenția asupra acestei afecțiuni este crescută deoarece tulpinile oncogene determină în primă fază apariția unor modificări celulare denumite displazii cervicale, ce duc la apariția cancerelor cu o rată ridicată de mortalitate. Aceste leziuni pot fi însă depistate prin examenul periodic Babeș-Papanicolaou, colposcopie, testare HPV și pot fi tratate la timp.

Testarea HPV presupune depistarea tulpinilor HPV cu risc oncogenic crescut, ce pot duce în timp la cancerul de col uterin. Acest test poate fi efectuat separat sau simultan cu testul Babeș-Papanicolaou. Acesta din urmă reprezintă examinarea celulelor de la nivelul colului uterin, pentru a depista eventualele modificări celulare induse de infecția cu HPV (reprezintă un test citologic). Recoltarea probelor se face la fel pentru ambele teste.

Da, există posibilitatea genotipării HPV din secreția uretrală în cazul bărbaților, din saliva sau prin raclaj de la nivelul oricărei leziuni ano-genitale, însă acestea sunt teste utilizate foarte rar, și cel mai adesea în scop de cercetare. Chiar și în cazul unui test pozitiv, rezultatul se poate schimba în decurs de câteva luni, având în vedere faptul că persoanele imunocompetente dispun de un sistem imun capabil să înlăture virusul.